În anii trecuți am plantat multe vise,
acum o parte din ele s-au copt
astfel rodesc unele de iarnă atinse,
unul din ele chiar s-a răscopt;

acum veghez zi și noaptea-n grădină,
să-l desprind de pământ în clipa supremă,
la cules, luna trebuie să fie plină,
razele ei îi dau gust de dorință extremă;

visele plantate de mine
sunt unice, ca soi pământesc,
oricâtă modestie aș avea de la sine,
tot sunt mândru de efectul lor sufletesc;

au în ele atâtea miraculoase esențe,
parfumuri, forme și gusturi diverse,
ca balsam sufletesc conțin chintesențe
și oricât de mare este consumul
nu provoacă reacții adverse;

recunosc c-am pus mult suflet
pentru îngrijirea și creșterea lor,
uneori le-am udat cu rouă de lacrimi,
când dădeau unele semne că mor,
le puneam la rădăcină
dorințe
și patimi;

acum le culeg treptat roadele
și plantez mereu altele noi,
când fluturii își trimit
la mine
iscoadele,
să afle ce culori
am mai inventat
pentru
alte vise și alt soi;

pe unele nici nu am timp să le ating,
atât de repede și de sus zboară,
se ridică la cer, explodeză în mii de lumini
și se sting,
dar știu că acolo
nu au timp să mai moară;

în locul lor trebuie să pun repede altele,
cât locul e cald, ba chiar fierbinte,
pentru că fluturii
mișună
și fură din culorile lor
sfinte;

lucrez cu dragoste
la această plantație
și-mi doresc uneori
s-o extind,
mi-e teamă doar de vreo inundație
și de invidia unor vecini,
care au terenul arid...

uneori le dăruiesc din producția mea,
iar ei încearcă o compensare
cu produse la schimb,
dar mi-e teamă
să nu-mi dea vreun virus,
de stea
să-mi afecteze recoltele
de vise
cu
nimb;