REGIE PENTRU RÃSPOIMÂINE

În colțul meu de lume nu mai sunt păienjeni
Nestingheriți de rușine, cu tupeu să țeasă
Intrigi de capcană bogat veninoasă,
Nici molii nu mai rod din costumul cu stânjeni
Doinele mele sacru păstrate ca dorul de-acasă.


Vreau Tată să mă mai ridici pe umeri la scorburi
Din codru să număr cântecele pentru viitor
Să salut privighetorile, prigorii din ierburi
Culegând bucuriile din ochi când cu mama-n pridvor
Te rugai să se aplece mila cerului peste micul ogor.

De atunci râuri de rugăciuni trec prin cugetul vieții
Vlastare de joacă cuvintele luminii pe buza dimineții,
Lujere de tărie freamătă când visul este ca un condor.
Trebuie să se deschidă aripi să ridice artistic poeții
Din gunoaiele acestui timp urât mirositor, impunător.