Dacă vorbele și sentimentele tale ar fi boabe dulci de struguri
doar pânzele păianjenilor și cârtițele ar umple viile,
suferințele îmbătate de necaz s-ar așeza singure pe ruguri,
limpezimea ochilor tăi ar inunda zările
și eu nu aș mai pribegi prin mlaștini orb cu sufletul,
în căutarea luminii acoperită de neîncredere în inima ta,
visele ar prinde contur, s-ar materializa, iar vuietul
stârnit de uraganul dorințelor neîmplinite ar înceta;
te-aș purta mereu pe brațe, ca pe un vas de preț
și toată iubirea mea ți-aș întinde-o la picioare
ca atunci când vei dori să mergi, indiferent unde,
aceasta să-ți fie singura cărare.