Un mahăr din Est, practicând vânătoarea,
Cu inima neagră spre codri venea.
Urmându-și ușor într-un porsche cărarea,
Mulți prinți și miniștri cu el aducea.
-Veniți să-mpușcăm în păduri carpatine
Mistreții sălbatici mânați de gonaci,
Am gloanțe destule și puști-carabine
Și standuri solide din lemn de copaci.

Un prinț doritor să omoare jivine,
C-un aer sever abordă un servant:
- Hai, mișcă, băiete, adu carabine
Și-ajută-mă iute să urc într-un stand.
- Stăpâne, se spune că-n vremuri de fală,
În beznă de codri străbunii purtau
Bătaia cu fiara în luptă egală
Și urme de colți pe veșminte aveau.
De ce nu vii, sire, să simți răsuflarea
Mistrețului viu grohăind sub copaci,
Fugind hăituit, căutându-și cărarea?
Răspunse alteța: - Incarcă și taci!
Dar iată, sosește sălbatica turmă!
Să tragem cu sete, amici, în grămadă,
Priviți cum se zbat, cum guiță și scurmă,
Ce roșu pârâu șiroind în zăpadă!
Să tragem, prieteni, momentul e bun,
Căci gardul electric elanul li-l frânge,
De ce nu am, Doamne, obuze de tun,
Aș bate recorduri la carne și sânge!
- Stăpâne, ajunge, măcelu-i măreț,
Dar sunt deja sute căzuți sub copaci!
Răspunse alteța rânjind cu dispreț:
- Adu carabine, dă gloanțe și taci!

Târziu, când sui peste creștete luna,
Sticliri risipind peste tristul decor,
Strigă micul prinț agitându-se-ntruna:
- Servant, ține scara să pot să cobor!

Povestea mi-a spus-o servantul dibaci,
Ce nu-și ascundea, la o cană cu vin,
Profundul respect pentru porci și gonaci...
A... și pentru prinți, însă foarte puțin!