Primul pas, pretextul unui drum.
Cu ochelari de cal sau cu busolă.

Odată ajungi să te simți departe
pe lângă același copac,
junglă circulară,
joc de iele.

Mesteci scânduri tot mai lungi,
așchiile apoi pe foc,
se mai aprinde un ochi,
un zâmbet.

De ori câte ori te-ai naște
ai o singură mamă.

Tragi pe rand obloanele la fiecare fereastră,
lași urma tălpii în praf,
colapsul unui infinit,
nașterea altora.