țara mea s-a–mbrăcat în sărbătoare
toți cunoscuții au plecat în vacanță
încă n-a venit judecata de apoi
infractorii bețivii măturătorii
profesorii de morala cea mai sublimă
toți dar absolut toți își smulgeau inima
ori își vopseau părul
năravul ori disciplina îndelung cultivată
cu rădăcini mai adânci decât arborele de sequoia
într-o iarnă sfâșiată de colții de fiară ai unei eterne primăveri
când iarba încolțea pe sub zăpezile astrale
și au dispărut toate anotimpurile
și frunza eucaliptului din vis
păru mai rară

apăru gerard
mi-a spus că se pregătește să moară
nu știu de ce l-am crezut
și am vrut să opresc nebuna furtună
din amfiteatrele tebei
ce a cuprins pe moșii și strămoșii
tuturor moșilor și strămoșilor
de pe veșnicele plaiuri ale vânătoarei de vânt
am vrut să mă ascund în sufletul lui
și el m-a așezat în poala reginei
am vrut să-i dau o medalie
singura care-i mai lipsea
my friend, eu mor
arată-mi țara ta
cât mai e timp de privit
brazii prăvăliți de–a lungul șoselelor
ori pe pământul alb
acoperit de negre zăpezi și de caprele negre
de pe negrele stânci din visul cel negru
al lui E.A. Poe


i-am arătat pustnicii de la sihla
și pe robin din copilărie ce –ncepuse să taie
pădurea fărădelegea erezia
filosoful care-l căuta pe democrit
ceva din sufletul meu ca un atom
a intrat în sufletul tău /eu mor/
a intrat și n-a mai putut ieși