ești o femeie mică, încapi într-un aparat de fotografiat
încapi într-o mână care-ți trece prin păr, încapi într-un tatuaj
și când vine toamna, mai ales când e frig
mă gândesc că degetele tale au miros de tanin
și adormi numai spre dimineață

te uiți prin lentila aparatului
ronțăi semințe deasupra blocurilor cu picioarele ghem
vorbești mult, vorbești foarte mult până
te-aud ca prin vis, a picat o față de pernă de la balcon
câteva zile nu mai ai liniște, aproape borăști
chiar curge sânge din tine, e ceva inocent
în sângele ăsta sau nimic important dacă-l verși

dar pot să-ți fac un suvenir din scoici și melcișori
sau pot să cumpăr țigări sau cafea
pot să fac o grămadă de lucruri cărora
li s-a pierdut sensul cum pierzi primul dinte
și apoi să mă gândesc că e ceva în tine
ce nu-mi dă liniște sau vibrează până adorm