poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-12-30 | |
Carpații - leagănul românilor dintotdeauna.
În cuprinsul lor, ca în străvechi vremuri, codrii de molit își tălăzuiesc marea de cetină sub vântul anotimpurilor Acolo sus la vremea dezghețului. Cocoșii de munte își cântă dragostea în sunet de toacă, dăruind aleselor inimi brândușe în potire de nea. Mai apoi Soarele verii rostogolește peste culmi covor de catifea verde, garofițe, narcise și bujori de munte. Ici-colo mai cade câte-o stea Și se preface în Floare de Colț, Ursul și râsul își poartă pasul noptatec prin locuri neștiute mai tulburând rareori liniștea tălăngilor de la stâni. Târziu, când toamna țese văl de brume și ierburile muntelui se pleacă galbene și triste, cerbii își buciumă aspru sub bolți de cetină lunga lor nuntă. La chemarea toamnei, săgetează spre izvoarele vieții păstrăvi gătiți în culori de curcubeu. Iar când iarna trimite solie degheață peste culmi, acolo unde stâncile sprijină cerul, jgheaburile și agrohotișurile răsună de galopul rostogolit, de zborul în jos al țapilor negrii. Anul e pe sfârșite și Luna poleiește cu argint brazii încremeniți sub zăpezi. Trist, tânguit, glasul lupului trimite spre văi fiori de teamă și frig. În așteptarea primăverii, izvoarele cântă sub haina de nea, cântec vesel, curat, de viață. 22 Noiembrie 1992
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate