Așez fruntea pe lună
și picur
vreau să nu mai fiu
cea de demult,
sau cea de ieri
ori de azi
o metamorfoză mov
sub frunza ruginie a
ultimilor picături ale toamnei.
așează-ți căușul mâinilor
sub crisalida gândurilor mele
până în primăvara de la orizontul iernii
când fluturele-auriu
își va desface larg evantaiul
de parfum și culoare
odata cu tornetele roșii ale primăverii.
Nu răsfira căușul că,
deasupra lui sunt picături verzi
de rouă din pădurile adânci
așează-ți-l în pulsul ritmului ancestral
și iubește-mă.