te vei ridica încet întrebându-te
de ce au plecat sturzii
și nu te mai poți încrede în nopți albe
ori aventuri alpine
-să-i tragem o chelfăneală puștiului
ce taie pământul cu o nuia
privind cîinele rămas în urmă-
vei ocoli piatra cu densitate mare
în care savanții și-au ascuns neliniștea
după ce pământul se va fi retras îndeajuns
până la propria conștiință
-plasă dedesubtul apelor
istorie la trei rânduri
pașilor tăcuți-
ne vom socoti vindecați
amestecând cu degetele în lumea nouă
frângându-ne tăiș în cuvântul celuilalt
pumn de țărână departele
-am venit după tine cu cercul
un picior aici altul dincolo
pentru că mă rog-
sărutul înseamnă a cunoaște înșirând
pe o ață aceleași motive
cu râuri, îmi șoptești
frecându-ne frunțile
-dar pot să te iubesc mai mult
răsuflând adânc
încă și mai bătrân-