am devenit mai agresiv
de fapt nici nu știu de ce
așa că am luat-o pe străzi
de unul singur
când m-am dezmeticit
ploua
stropii se rostogoleau
la tălpile mele
mi-am întins fața înspre cer
și-am zâmbit
ca după o victorie
apoi am fugit îndărăt

mă aștepta Ea

aveam pielea udă ploaia se izbise
de mine ca de un zid

m-am îndreptat spre oglindă
și în timp ce mă întrebam
de ce-am îmbătrânit
mă privea tremurător

i-am zâmbit...

înăuntrul ei îmbobocea o speranță

voi încerca oricum să mă întorc
în nemurirea din mine
și asta pentru că
îmi place
să rămân ceea ce sunt

să simt frigul la extremități
și orice gest pornit
dinăuntru

ca pe un singur trup...