sunt ceasuri

sunt ceasuri în care nu știu
dacă sunt viu sau mort.
este la fel precum din cer ar cădea
lacrimi de păsări călătoare,
este precum privirea s-ar îndrepta,
pătrunsă dintr-o dată de o tristețe
adâncă, pe marginea patului.

sunt ceasuri
în care inima înlănțuită de podea
să fie secată de tot,
și mai rămâne încă timp
să fie recuperată pentru a-i săruta rămășițele
și a o reda pieptului gol.

sunt ceasuri care-s timpuri
unde numele tău este o adiere
ce suflă pe deasupra umerilor mei,
dictând versurile ce le scriu
între pietre/diguri
de râu ce nu ajung să se-ntâlnească pentru a duce
această iubire ce se minte pe ea însăși.

migdalia b. mansillia r.
11 Noiembrie 2009