în nud alerg sub lună
lipsit de orice pânză
purtând în mine visul
călare pe o mânză
ce nechează-nsetată
într-un deșert imens
de care niciodată
nu s-a izbit o frunză
împrăștii-n sus privirea
și setea-n jurul meu
mirarea și uimirea
din ochii mei mereu
plutind în cer aiurea
cătând un Dumnezeu...