poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-12-09 | |
Mă plimb prin cerc în viață și vreau să prind un unghi,
Să pot schimba macazul, să iert și să te uit. Vreau dreptul la iubire, vreau tot ce mi-ai răpit, Și-ți las în schimb trecutul în care te-am iubit. Trăind prea des durerea în fericirea ta, Mi-am neglijat dorința și șansa de-a lupta. M-am răzvrătit în sine-mi de mult prea multe ori, Iar când ți-am spus că doare, mi-ai dăruit terori. Trecut-au ani prin mine făra să fii al meu Și-mi blestemam dorința de-a te iubi mereu. Divinizam durerea ce-mi înfigeai în trup Și mă lăsam prădată de tot ce-i blând și sfânt. Prea multe umilințe, prea rece și prea dur Mi-ai decorat căminul și i-ai facut contur. Contur de cercuri grele, prea grele de urmat. Acum, din nou, și vesnic, prea des și neîncetat. Deplâng rotunda-mi soartă si clipa înrobirii, Cerșind dumnezeirii o clipă de răgaz. Să-mi amintesc de mine atunci când eram fată. Când mai aveam puterea să schimb, macaz după macaz. Degeaba sper la tine să creionezi un cadru În care-mi ștergi durerea si-mi estompezi tot iadul. Îți place mult prea tare să muști și să te cerți Îmi strici voit tabloul știind sigur că mă pierzi. .................................................. Prea trist îți e destinul, acum că m-ai pierdut Te tânguiești amarnic și țipi, și te disculpi. Ești mult prea laș se pare să te căiești, Și-i greu să lupți s-alungi coșmarul, ce l-am trăit doar eu. Acum când toate-s vechi și la-nceput sunt toate, Am să mă plimb prin viață drept, în cerc nu am dat roade. Am să iubesc prezentul cum te iubeam pe tine Și-am să clădesc o viată mai bună pentru mine. Rămâi, rămâi cu bine, prietenul meu drag. Sunt prea grabită acuma să fug, să mă retrag. Te-aștept cu drag acasă oricând îți este dor, Dar vino tu, tu singur, nu vreau un alt decor.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate