Cu ochii-mi ațintiți spre stele
M-am așezat la umbra unui brad bătrân,
S-ascult al izvorului murmur cristalin,
În liniștea nopții de sânziene.

Bătrânul vânt foșnește frunzele uscate
Ca o adiere blândă și plină de mister,
Reîntorcându-se în al său eter
Și încetând pe moment a bate.

Luna-și oglindește chipul în apa linului izvor,
Aranjându-și pleata blondă, strălucitoare
Luminată cu drag de către bătrânul Soare,
Își cântă cu durere al său dor.

2000