Salbatic frunza tremura prin ramuri,
E prea mult vant, e prea mult praf de stele,
Se-aude timpul lacrimand la geamuri,
Prin umbrele-asternute-n falduri la perdele.

Nu pot sa dorm, ca un copil te vreau cu mine,
Pereti-s plini de amintiri cu amandoi,
Sunt doar o pasare ce s-a-naltat cu tine,
Peste tristetea departarilor de langa noi.

Nu mai visez de mult cum a fost impreuna,
Prin suflet eu m-am ratacit, ca un strain
Ce spatele mi-a-ntors cand i-am intins o mana,
Sa-si stearga de pe buze un suspin.

De-atunci privesc cum frunza tremura in ramuri,
Cum sangereaza luna printre nori,
Si-ascult cum trece vantul pe la geamuri,
O armonie de singuratate si fiori.