poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-11-28 | |
acesta îmi este amânarea
dezvelire a copacului ce se odihnește în frunze larg la suflet ca o cămașă fără nasturi fără guler și fără manșete tresar de câte ori piciorul rupe-un vreasc cumva o amintire se-aprinde și mă arde în carne precum cuiul din potcoave ce prinde-a bate ora când e fix vestind acelora ce nu mai pot să creadă amiaza drumurilor viitoare e timpul să mă umpli ca pe-o roabă cu pământ și să-mi abandonezi sămânța peste iarnă ca învelit de frigul lui am fost să port din mine însumi floarea spre lumină cum aș putea să-ți spun... mă simt înghesuit de bulgări mici de humă și-o lopată pe mine însumi înaintea ochilor m-arată fără nimic pe dedesubt atunci femeile ce m-au iubit – nenumărate – se vor jura pe părul despletit că ești zeița ce nu va trece-o zi și a chelit sluțindu-mi iarna cu mirări de tigvă deodată muntele din nume se încrețește-un pisc dar lepădându-și brazii dă vulturii-napoi și doamne dacă nu e miercurea cenușii a șaptea zi din calendar e joi sau marți sau n-are importanță și mâna ta întinsă peste ceruri pot s-ating ca peste garduri oferindu-mi fructe a căror zeamă însetează și mai tare și cheamă împrejurul meu albina căci ei asemenea sunt peste tot sunt miere sunt venin și nu mă văd
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate