teama că te-aș zări în
moarte
nu mă lasă să
mor

e un poem despre bătrânețe acesta
pentru o iubire bătrână bătrână
cu vocale senile
cuvinte octogenare și
miros înțepător de urină
- toxic –

ar fi trebuit să mor în patul meu
aripi aveam de la un înger plictisit
cineva îmi citise un psalm din dosoftei
(sau poate că eu mi-l citisem la clasă)
pe noptieră – lumânarea
țigări

și
mă părăseam
sufletul – la început – s-a strecurat prin cearșaful
proaspăt cu formele tale
îl simțeam fugind prin cămașa ta de noapte
apoi carnea începuse să se rătăcească de oase
trupul se căuta prin plapuma caldă

la radio – slujba de înviere
televizorul zvârlea umbre penumbre
și nu știu de ce m-am ridicat să-mi
aprind o țigară să-mi fac o cafea
și cu toate că mă pierdusem de viață

spaima că te-aș zări și în
moarte
nu m-a lăsat să
mor