în ochii mei refugiul lumii
și-al dimineților contur
sunt alba izbucnire-a zilei râvnita navă
de azur
sunt drumul simplu cum mă dărui
din unghiul cel mai afectuos
spre soare năzuind privirea
oceanul magic de pathos
sunt apa lină sunt izvorul
însămânțate fremătând
de taine sacre în lumina
prevestitorului meu gând
sunt lungul drum spre zi fântâna
unde înfiorat-aștept
privirea dincolo de ură a călătorului
și-ncet
strâng palmelor căuș de rouă
în ochiul apei cristalin
cum din privirea însetată
fără să-ntreb ca din senin
voi ști de câte ori spre undă
să-i stâmpăr setea să mă-nclin