1. Bleu insipid, foarte palid

Aștept căderea fulgilor în zare –
cădere surdă, cădere în rafale…


2. Verde-brotăcel și roșu corai

Lumină acrobată,
de ce-mi strigaseși din plete încă verzi,
că poți să scuturi nupțial bancnote vegetale
“îngălbenind salcâmii”?

Mănânci miezul brotăcel-corai
al roșcovelor acre...


3. Sierra arsă carnal

Nu-mi voi pierde des
somnul roșcat-închis
capul care nu se crapă-n patru,
mormântul dinainte incizat –
stana ce sta-n fructul vieții din castan –
prin mâinile însângeratului meu trup?

Păstrez pe creanga de mesteacăn
o formă-a inimilor foarte-apropiate
decupată natural
în frunzele mărunte ce stau din vârf plecat,
spre frunzele-covor din părul
femeii în păcat.


4. Mov-lila (ilai, ilai, ilai!...)

Îmi vine să mă-ntind
spre orice ram din parcuri
și să te mai sărut de jos
tu, umbră de iubire încă deasă
ruptă din movila care sus m-așteaptă
tot mai mare – silueta ce vom fi
atunci când, luați de moarte,-o vom tuli.


5. Realbirea înaripării

Eu mi-am ales din lacrimi, nu din ochi,
un legănat de aripi,
pe când tu, un vals din zboruri tot mai albe...


6. Culoare marină degerată, gri

Of, de-aș uita odată vacarmul estival,
puii mării tale și-ai pescărușilor argintii,
sub camuflajul cărora aș vrea să mai petrec
dincolo de natalul țărm iarna,
spre cercul Mării Înghețate revenit la noi –
pornind haihui și-n universul șchiop!...


7. Mat altor lumini (orb)

Pe jantă de orbită, lumină
frântă, dezumflată,
cazi, mată astăzi
și mă poartă !


8. Culorii degenerate din cazemată

Străpuns, mă vrei în piept de rătăciri,
cu fața indispusă-n cazemată
și-n râs, batjocoresc
ce-ți trece pe sub tălpi crepusculare –
ovule calde, tu, lumina ultimilor degenerați...

Opt, infinitule,
cazi, în palmă!
Din vena mea fierbinte,
răsari, lumină caldă!