Vîrteju-n undă s-a distrus.
La primăvară,
din nou aș vrea să ne vedem.

Prin zloată alerg spre casa ta,
un ceai să-mi dai,
atît aș vrea.
Pe adidașii mei
cei coq sportif
am strîns noroiul din cartier.
E mult prea cald,
Atît am spus.
Și nenorocul mi-a răspuns de sus.

Întinde-ți mîna, strop de ploaie,
și fă-mă mai frumoas-acum,
că mă așteaptă un nebun,
prieten bun al meu și-al sorții.

În pragul porții stă acum
și-a luat și vasul cu magiun.