ulbis a strigat de la poalele muntelui și muntele i-a răspuns.


a fugit până în vârful lui să scape de umbra sa
dar umbrișul l-a urmărit pas cu pas.



apoi s-a întors pe malul pârâului, îngândurat.



a adunat pietrele și le-a pus la fiecare un nume.



le-a așezat pe malul râului drept și apa le-a pătruns.



atunci ulbis a săpat o groapă s-o oprească, dar groapa s-a umplut și s-a format lac strecurându-se mai departe.



văzând că nu-i nimic de făcut, ulbis a privit cerul spunând:
munții răsună.
umbrele pândesc;
dar apele Tale nu vor seca niciodată.