poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-11-07 | |
De atita perturbare ochii mei deja prea grei
Se ascund in alte ginduri mult mai triste pentru ei. Universul sters, steril, mut si firav azi imi pare Tu planezi prin alte spatii mult mai fine si mai clare. Moare Dumnezeu in noi ca o lacrima de-orfan Trece ingerul prin ceruri ca pribeagul cel sarman. Multe s-au schimbat aiurea, unde oare vom ajunge Spre un cer cu alte stele, alta luna, si alti ingeri? Alt pamint mai pur si moale, si vazduhuri mai curate, Dar ce facem cu iubirea pentru ce-am avut, mai frate? Ploua cu roze mai negre, uscate si pline de moarte Amestecindu-se cu aceste frunze de ceara calcate De talpile grele ale trecatorilor zombati de disperare, Greseli de avorturi tardive, neincalziti de soare. Noi vrem sa mingiie cei ce n-au stiut mingiierea, Sa iubeasca cei ce au avut amici izolarea, tacerea. E imposibil sa poata iubi cel ce n-a fost sarutat La vremea prunciei de mama ce viata i-a donat. De atita perturbare ochii mei deja prea grei S-ar inchide pe vecie sa nu-i vada pe cei rai.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate