Vibrând într-un colț vioara cedată,
nisip în clepsidră trântit tot mai greu;
zâmbetul meu
e o gură tăiată.

Fluturii morți luminați de oglindă,
floarea din ușă cu capu-n pământ;
fluier și cânt
și mă plimb prin mormânt.

Clopotul alb are trunchi lângă foaie,
lacul ferestrei scăldată în fum;
mă strâng de pe drum
fără capăt la ploaie.

Chipul tău înghițit de odaie,
jocul de veghe, jocul pe gard;
sărutul tău cald
ca o apă de ploaie.