poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-11-02 | |
Ne ard doi sori de cârpă liniile vremii
Doi hipocampi sătui de înhămare Ne tragem sufletul la umbra calcanului de scoici. Straveziul-albastru și amorțeala din catarguri Nu-s ale noastre și totuși, Le îmbrățișăm, fermentăm cu ele În spiralele concentrice ale cochiliilor Cândva un car alegoric cu vise. Pescărușii dau roată de-a valma, Ochii de sare ne sunt tulburi acum Nu ne pot fura lumina înglobată dinăuntru Și sudalmele cu care ne-am pus trăirile Pe cruguri ca pe niște sârme de rufe Suprasenzoriale. Curând soarele va scămoșa în conuri de umbră Ultimele firmiturile din stelele de mare Scântei de brichetă ce se sting lent Poveștile nespuse din adâncuri. Vântul ne mână gândurile departe În lumea nevăzută, etanșă ca o clepsidră Doar timpul se scurge. Buciumul stelelor îl simțim prin toți porii Cum își strigă puii pierduți pe timp de ziuă Prin cale de vapoare ruginite Prin friguri și feeric. Broboniți de marea viscerală, Cerem înduplecare, să ne lase Să nu ne mai sfâșie pielea cu ghețarii Că ne-am făcut din limacși scări și storuri Și luna ne-a fost sfetnic mai cu prisosință.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate