voiseră să mi-l omoare
tot orașul se îmbrăcase în roșu
și omul roșu lovea bezmetic
ca atunci când ne îndreptam spre visul de aur
despre care nu mai vorbește nimeni
cineva ne dădea iluzia mai binelui
și ne era foame de acel mai bine
care se îndepărta mereu
ca o corabie odihnită

își spălau chipurile din ce marea aducea la țărm
Iisus exersa mersul pe apă
prea târziu pentru sceptici
pentru nebunia crucii prea devreme
tot orașul se pregătea să moară
muncitorii înălțaseră schelele
numai pentru a se arunca de la mari înălțimi
realitatea invadase memoria
din care evadaseră doar clipele fericite
trăite cu băiatul meu