iese lehuza din subterane
și se adâncește în ochii celorlalți
cu pantofi roșii cu tot
zgomotul în cămașă de forță se așterne
la picioarele ei

încă de pe lipscani orașul îi dă uniformă
și un fel de cod pin
de acum va învăța cum se moare
va fi una dintre noi
din pântecele ei cald s-a născut orașul
fiecare stradă e o tăietură de lamă
pe antebraț

ies clovnii din subterane
oamenii le aruncă în față coji
de salam
lacrimi fond de ten și zâmbete truncate
clovnii sunt bastarzii orașului apăruți
de nicăieri ca iepurii din pălărie

sunt momente când mă blochez …și atunci
urlă-n mine lehuzele și clovnii
cu ultima lor gură de aer