te-ai amuzat destul!
arunci cu boabe de mărgele
pe luciul inimii mele
iar cercurile concentrice ce-aleargă
spre malurile ei
par că nu ajung niciodată
la tine

cercurile sunt cât
o idee
atunci când pleacă din mine,
iar atunci când sunt lângă tine,
când te ating ușor,
sunt atât de mari
încât ar încăpea în ele
orice paradis...

ca un postulat,
dacă oricare cerc
se-mparte de "pi" ori
la lungimea dintre două puncte opuse,
aș vrea să știu
dacă distanța dintre noi,
ar fi o constantă,
ce-ar putea deveni dragostea?