indrept spre tine ochiul mintii mele
si sentimentele din sufletul zdrobit
ridic durerea mea pana la stele
prin acest vers ce tie ti-l dedic.

primeste-mi umilinta stransa in clipe grele
cand am uitat de tine, cand totul erea vid
cand biruit am fost de gandurile rele
si orice sentiment in vant s-a risipit.

am ratacit o clipa sau poate ani de zile
in negura-ndoielii fara sa spun nimic
fara sa stiu ca tu veghezi urmele mele
dovada e credinta ce-n mine-am regasit.

prin ochii mei tu ai vazut infernul
si demonii din oameni arunci cand mi-au zambit
tu da-mi putere sa-ndoi pana si fierul
chiar si privirea celor care m-au umilit.

iar pentru mine nicicand sa nu ai mila,
sa-nfrunt orice obstacol, acum sunt pregatit
doar tu gasesti potriva fortei din asta mana
si stiu ca imi vei da atat cat sa ridic.

acesta-s eu, cel care-nalt spre tine
privirea-mi tulburata s-un suflet ratacit
cand vei citi scrisoarea, gandeste-te la mine
si-apoi vis te-astept sa-mi spui unde-am gresit.