Se-așterne toamna cu regrete peste noi,
Ne mustră cadențat cu ploi și cu răcoare
Și-n ton cu teii strâmbi de pe alei,
Rămân și sufletele noastre goale.

Scornind pierduți prin frunze, ne căutăm iubirea
Cu mâinile încleștate, săpând, dăm de noroi.
Și-n colț pe banca veche, unde-am stat astăvară,
Degeaba ne tot caut...acum stau alții doi.

Tristețe funerară pe străzile bizare,
Nici soare nu mai este de când nu suntem noi,
Dar mi-am trimis cocorii spre zările-nsorite
Și poate-n primăvară te-aduc ei înapoi.