poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-10-18 | |
Te-am definit în spații fără margini,
Brăzdate vertical, mii de liane celulare Și te-au deschis cu vorbele lansate-n pasări să te ridici din trup în muguri celtici. Credeam că neputința ta e urletul singurătății, sau calea chinurilor desenate cu mâna suferinței Te apărai de toți dar te aspreai în tine făcând și înțelesul de neînțeles, lăsând cuvintele să clocotească și să ardă. Și totuși te înțelegeam, căci mă gândeam că suferi în abundența unui material prea plin ce sufoca un spirit ce era golit și spart de propriile vorbe cu lamă ascuțită. Și după alte vorbe prea strigate,ce m-au tăiat rapid Am vrut sa te refac cu străluciri atent fațetate, să-ți spun în felul meu cu grijă, simplu si direct ..... viața e foarte scurtă! Te-am întrebat dacă-ti aduci aminte de Elena, cu glas timid cu taina din durere O paranteză pentru tine, un strigat chiar in mine pentru un suflet rătăcit pe vasul răsturnat de o furtună apărută din senin. Atunci ai clocotit din nou, ai săgetat cu vorbe crezând că-ți cer favoruri pentru ea, sau cine știe ce a fost in mintea ta când ai hulit-o M-am apărat de vorbele ce le făceai otravă căci firea mea îmi este antidot acum în fața ta și mi-a fost tare milă de vidul cuibărit în tine. M-am depărtat încet, silabisind la fel... spunând cu greu .....s-a operat de cancer
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate