Demonic se întunecă seara
peste clipitul frunzei
ce-atârnă în platani.
Copacii fug ducând cu ei
o nepăsare oarbă.
Spirale, efemeride și puf de păpădie
se răscolesc, mixate,
în laptele cel negru al serii.
Lumini necoapte
dorm alene, iar arar,
savurându-și spleen-ul,
se-neacă zgomotos
și scuipă sticlă.
Sacâz din miez de flamă,
colónie împrăștiată ieftin
se-ntind peste trăznite cabluri
ciupind de nări.
Spaghete răsfirate încolăcesc platanii,
sugându-le făina…

În flamură vâltoarea
se-nchide în pumnul acru
al vițelor de vie,
iar apoi,
gustând din sarea nopții,
se-ncolăcește-n spaimă.


La geamuri trosnesc gheare,
de tăcere se ascunde timpul
zgâriat sub bărbia trasă…
Toți sting lumina
din calea lor.