Încep prin a spune, nu pretind că-s vorbe noi,
Pe durata vieții tale, ești în stare de război,
Nu poți renunța la luptă, în ființa ta îți spui,
Căci lupta nu-i oarecare, ci-mpotriva răului.

Peste tot te înconjoară, te trăsnește din senin,
Lovește fără cruțare, te împroașcă de venin,
Zi și noapte el pândește orișiunde te îndrepți,
Întristează când sosește de la cine nu te-aștepți.

Stai atunci și meditezi, cum să recunoști pe rău
În mulțimea de ființe ce roiesc în jurul tău?
Dacă îl demaști, ești sigur, ai prilej să-l ocolești,
Însă tu, pentru aceasta, ce criterii folosești?

Tot ce-am înțeles o viață, eu la îndemână-ți pun,
Mai ușor ca să compari, omul rău cu omul bun:
Evită cât poți de mult, sau mai bine, depărtează,
Pe acel „prieten”, care, în lipsă te defăimează.

Dacă nu-ți ia apărarea, nu schițează un gest măcar,
Când te-acuză o persoană de-o vină ce n-ai habar,
Răul altuia de-i place, mai mult ca binele său,
Depărtează-l de urgență, nu-l primi în mediul tău.

Când îl vezi cum el divulgă ce i s-a încredințat,
Ori pozează-n bunătate, deși-i un rău declarat.

De ce un copil, din înger, crește devenind gunoi,
Te întrebi, laptele mamei, nu i-a fost oare de soi?

Vrei toți răii să dispară, nici unul să nu mai fie!
Te asigur dragul meu, lumea, așa, ar fi pustie.
Cu dușmanii tăi, mai bine, întocmește un tabel,
Însă nu uita, ai grijă, să te-nscrii și tu în el.

Când dorești să pedepsești, și totul să fie bine,
Omule, nu pregeta, să-ncepi mai întâi cu tine!
Iași 04 ianuarie 2009