poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-10-12 | |
Pe strada unde am crescut
Au construit monumente de ceața cerebrala, îndoliate de încalzirea pămîntului. Școala la care m-au îscris in viața, Ca o piesa de șah a rațiunilor ignorate, Sta acum ascunsa în vița salbatică, ruginită În așteptarea întoarcerilor noastre Lipsite de glorie. Mai rasfoiesc și acum paginile speranței Peticite cu indoiala, În cartea istoriei mele efemere. Acolo unde carnea destinului m-a strins la pieptul ei Și m-a mîngîiat ca pe un fruct, revenit pe pamint, și m-a adapat din laptele ei perpetu. Acolo unde am simțit pentru prima data ca o sabie infipta în inimile libere, Margaritarul ciobit al compasiunii civice Și zumzetul civilizației de insectar. Acolo unde ni s-a prescris moartea ca o rețeta a durerii, La cina cea de taina a înfanteriștilor învinsi. Ma mai întreb totuși și acum, Unde voiam sa fug cu sania în fiecare iarna. Si de ce spargeam în fiecare noapte, Geamul carților cu povești... Cind actul de naștere îmi fusese scris dinainte, Pe frunze de brusture, Cu singe de sepie bizantină, La primaria moluștelor de cartier. Jocul cu inocența a fost scurt și dansul inaltelor corabii, A fost intodeauna consemnat Cu ziduri prefabricate In țarcul orasului santier . Arsul pe rug al rataciților Se facea noaptea, La lumina telejurnalului, Sub gifiitul celor excitați de perpetua cura de slabire. Iar o data mort vei fi fost ingropat In gradina de cartofi exotici Cu care au acoperit turlele Vaticanului si Piazza del Campidoglio. Acum deja batrin poate ca am scapat, Dar inca mai lucrez ilegal, La podul cuvintelor interzise Și ma mai simt urmarit de faraonii stelelor rebotezate. Ma ascund insa tot mai des In amintirea mamei atotputernice, Care mi-a dat lumina somnului, Unde va pot ignora cu disprețul pașilor mei pierduți In catedrala destin, a celor care tac.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate