A venit timpul să mă prezint: sunt un creion viu colorat căruia îi place să viseze, să se joace și să umple spațiile albe. Fără încetare! Dar cel mai mult îmi place să scriu povești: aleg o foaie albă, nescrisă de alt creion (sau reciclată prin bunăvoința doamnei Radiera) și, cu voia ei, îi dau o nouă culoare. Acest proces poate dura mai mult sau mai puțin, în funcție de rezistența și preferințele cromatice ale filei, de la câteva secunde până la zeci de ani birotici. Astfel, a fi creion implică nu doar simț estetic, ci și o inepuizabilă sursă de rabdare și energie pentru că, după fiecare poveste creată - ba uneori chiar în timp ce scriu și simt că firul naratiunii stă să se rupă - trebuie să îi fac o vizită Ascuțitoarei, neprețuită prietenă și confidentă.

Ascuțitoarea este cea care mă ajută să las în urmă toate angoasele, gândurile negre, dezamăgirile și esecurile pe care le întâmpin în eforturile mele de a colora filele albe în povești. De aceea, pentru a putea pleca încrezator și proaspăt spre noile spații goale, ori de cate ori părăsesc locuița bunei mele prietene, trebuie să las la ușa acesteia gulerul murdărit de mizeriile acumulate în ultima vreme. Este minunat să știi că în orice moment poți să renaști pur și simplu (chiar dacă mai păstrez mirosul fin al filelor)! Însă acest privilegiu are un preț căci, nu uita, eu sunt totuși un modest creion, iar fiecare guler pătat pe care îl lepăd prin bunavoința Ascuțitoarei mă aduce tot mai aproape de sfârșit...


Am spus mai devreme că fiecare foaie albă, goală, tristă pe care vântul mi-o așează pe birou îmi cere o poveste - doar dacă s-ar multumi cu atât! Pentru unele însă, ofensate de lipsa mea de interes sau de timp, chiar și o bucățică din gulerul pe care îl las pe pragul Ascuțitoarei este un trofeu nepretuit...pentru a se răzbuna, nu vor ezita să mi-l smulgă fără milă. Chiar și cele mai mulțumite și mai atent tratate file, după ce se vor fi saturat de atâta monocromie, vor lua calea vântului spre alte creioane, agățând ca din greșeală și gulerașul meu.

Ar fi multe de povestit despre viața mea de creion, despre relațiile mele cu Ascuțitoarea sau despre felul în care Radiera înțelege uneori să-și bată joc de poveștile mele, creând din visele mele spații albe pentru poveștile celorlalte creioane...Da, Radiera este nedreaptă! Dar nici filele nu jinduiesc după culorile pierdute...