poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-10-09 | |
De de-asupra, acoperișuri vechi de tablă ruginite
La patru metri dedesubt moloz și pietre și pământ ș-un întuneric…. “și atunci mă apropii de pietre și tac” Nu pot să vorbesc Nu pot să mă mișc sunt încremenit Nici să țip nici să scrâșnesc doar o lumânare aprinsă aștept să-mi redea lumina aceeași viață pe care-o retrăiesc Dar stai ! Șapte limbi de foc din șapte colțuri ale mării Se –ntâlnesc într-un singur punct Și ca un porumbel ajung și îmi luminează calea Și luminează pe rând mâinile, picioarele Care sunt pline de pământ Iar peste ochi picură vânt și lumină. Ceva se grăbește –nainte Îmi sunt picioarele ce pe covorul alb din celuloză Lasă grele urme de pământ. Iar eu duc în spate ce-i al meu Și m-apropii de lumină și mă frige Cad și cade peste mine Și pe jos se văd mai multe Urme… Și tot frige și ard tot și toți cu care mă-ntâlnesc iau foc Și se sting ș-alor cenusă e păstrată-n giulgiuri albe În cărți groase Dar tot frige și mă arde. A venit apoi pe vârfuri Albă toată Miorița m-am plecat ș-am sărutat-o și mi-a zis zâmbind de dor -stăpâne îți port în pântece din foc! Și o trâmbiță a sunat și de-atunci sună întruna “-Mai naște-mă odată, mamă!”
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate