poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Auto-denunÈ› ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-10-02 | | Înscris în bibliotecă de Nadia Apetrei
Când ochii storși de lacrimi privesc în gol departe
și nu mai vezi pe nimeni din câți îți trec prin față, o, cine-ți umple-n suflet un gol lăsat de moarte și cine-ți dă privirii o rază de viață? Credința, doar credința, ea-i singura putere ce mântuie ființa prin Cruce spre-nviere. Când, frânt, ți-aduni tristețea ca cioburile sparte din viața răvășită de-a urii vijelie, o, cine-ți mai întoarce nădejdile din moarte și cine-ți dă vieții o nouă temelie? Când lupta ți-e pierdută și zările-s deșarte, iar gheara disperării viața ți-o sugrumă, o, cine-ți mai aduce o mântuire-n moarte și cine înspre-o altă iubire te îndrumă? Credința, doar credința... ea singură împarte viața, despicând-o în două pe vecie: o parte, prin nădejde, ’nălțând-o peste moarte, iar ceealaltă dând-o iubirii, pe vecie.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate