tăcerea-i de piatră, (sonorul pe „mute”)
când luna dă nopții cu flit sub conuri de umbră,
la geamuri perdele lichide, mușcate de timp
– tuburi catodice nude –
femei despletite,
oale ciobite,
supape defecte
- gheizere vegetale –

tarcovski, chagal: false plutiri,
cearceafuri penale,
prunci străvezii spânzurați de țâțe golite
tați bășicați înfulecând faze din ligă,
coji de semințe și arctic-șprițul baban,
- mitică, „ștefan cel mare”, mitică!

ce prost se mimează bunăstarea la bloc…

giurgiuvele pestrițe,
fecale și sânge pâlpâie strâmb pe mii de canale,
ivăre reci trase pe buze.

măicuțe damnate
lingându-și anii sub coasa de frunze,
dumicat de prescură,
batiste cleioase,
colac împletit,
leșuite feștile,
aburii acri din guri de canal,
- luați, luați de vă bucurați…
umbre turtite,
umbre cu limbă crestată,
- va fi o iarnă lungă, maică,
doar șirul de pietricele lustruite…
- fiecare cu morții lui,
(cerșește, ori dă de pomană)

pe vârfuri luna frigidă mai taie odată orașul în două,
palide luminițe cad pe rând în revizia nopții,
a-nceput să fulguiască ascuțit și trist,
- va fi o iarnă lungă, maică.

după ghete se citesc trecătorii …



luni, 28 septembrie 2009