Omul,
S'a strecurat nevazut
In sufletul meu.
Am crezut
Atunci,
Ca fusese un gand tot al meu.
Si l-am lasat sa ma'ntregeasca,
Sa ma iubeasca,
Sa-mi pangareasca
Trupul.

Omul,
Mi-a sorbit tineretea,
Frumusetea,
Duiosia.
Mi-a impletit intre ganduri drepte,
Nebunia
Si mi-a soptit cateva vorbe intelepte:
Floare,
Intinde fata ta si trupul gol, la soare,
Ca rodul tau,
Care va fi ori azi ori maine,
Sa fie cald si dulce ca o paine.

Omul,
A mai incercat sa-mi fure,
Taria gandului,
Si aripele sufletului meu.
Dar atunci
Am cazut, mi-am zdrobit inima
Si-am plans.

Omul,
A lunecat stans
Pe langa mine;
Acum e oricine,
Iar eu sunt singura si parca's nime.