Tu taci in necuvântul tău
Și-mi spui ce trebuie s-aud.
Clipa - o întretăiere de ceasuri,
Un du-te-vino exasperant,
Timpul - copil ce nu ucide,
Purtând vinile imaginare ale omului,
Considerându-se îndreptățit
Să ucidă sentimente cu scuzele de rigoare.

Ai venit la mine ca o ploaie în formă de umbrelă,
Doar că bietul mâner argintiu lua vizibil forma vântului.