Scântei, frumoase amăgiri,
C-un licăr mic și efemer,
Aprins în micile clipiri,
Coboară stelele din cer.

Apar, dispar, ca un mister,
Scântei ce se aprind și mor,
Steluțe mici, ce vin și pier,
Cu soarta și menirea lor.

Venind discret de nicăieri,
Sunt ca un strop de ireal,
Sunt mici iluzii și plăceri,
Pe drumul unui ideal.

Sunt din lumină, un crâmpei,
Sunt gându-acela minunat,
Un ideal visat de ei,
De-a străluci măcar odat'.

N. Donțu