poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-09-12 | |
Când clipa este dusă pe propastie de suferință,
Moartea ce crede, că păcatul, este adâncit în inimă, Dispare în neant , flori de cristal mărunt , cresc în lumină de veac , Ce poți să vezi din cale afară , de trecutul ce dispare în fugă de vinovăție . Ascunde clipe de extaz , înveninat în ființa ce naște liberă . Distante creații săvârșesc teroare , ce apasă adânc rănile de mistic. Din zări îndepărtate , mor liber sub cer senin Și spun într-un glas de dor , că s-au dus în cale de foc , să ceară palat de aur . Poartă nedeschisă , aruncându-i în abis de viziune , Cade stropit de sânge sacru ce toarnă în pahare de cristal , Viață nesigură ascunsă în coperți de altar , plânge supusă , De minunat , răcnet adus de suflete , pierde în întuneric . Așteaptă să fie , învitate la ospăț de împărați , de nea neagră . Din culmea fericirii coboară , treptele trecutului în zori de piedere , Adânci clipe ce ascund lumina , se află la pas de distanță crâncenă și aruncând flăcări în văzduh , nu aud urletele disperate , ale păgânului regesc pământ , ce zace răpus în lacăte de trecut .
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate