Liniștea mea s-a așezat sfioasă în căușul palmei tale...
Dacă vrei,
poți s-o mângâi cu privirea,
poți s-o așezi în inima ta, alături de dorințele tale,
ori poți s-o strivești ca pe o insectă, cu o simplă suflare.
Liniștea mea visătoare nu doarme,
somnul a părăsit-o în ziua în care ai pronunțat cuvântul ,,niciodată”;
acum tremură de emoție și așteaptă răbdătoare să te răzgândești...
O vei acoperi cu căldura sufletului tău,
sau o vei lăsa pe veci nemângâiată?
Nu-mi spune, lasă timpul să cearnă lumina peste gândurile tale
și să-ți vindece durerea adâncită-n inimă de tăișul neîmplinirii...