poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-09-06 | |
ziua bună prietene și la mulți ani
faci o vârstă dacă ar exista în orașul acesta o clădire cu atâtea etaje câti ani faci tu azi ar fi considerată zgârie nori dar nu există pentru că la noi solul e nisipos nu au putut să facă nicio amărâtă de bancă de șapte etaje auzi tu șapte la vârsta asta nu mergeam nici la școală că m-au dat la opt sper că recamierul acela nu mai scârțâie sau dacă scârțâie să o facă în timp ce sforăi sau ceva de genul ăsta recamierul acela era singurul care a rămas în viața ta de pe timpul bunicilor te urmărea ca un câine credincios mai știi când îmi spuneai că tipa aia eliza nu voia să se culce în el că a preferat să doarmă pe jos și ai făcut dragoste cu ea pe covor de a doua zi aveai coatele și genunchii roșii sper că și frișcă e sănătos că nu mai face în papuci era un mare pișăcios ziceai tu că papucii ăia ți-au intrat la apă făceai câțiva pași în trombă spre el apoi te opreai brusc ca un atlet care e anunțat că a ratat startul câinele avea un loc al lui sub balansoarul acela cu miros de vin roșu nu pleca de acolo nici când se punea cineva în el și se dădea huța-huța ieri m-am văzut cu matache avea în buzunar pionul pentru care v-ați certat când la faimoasa partidă de dinainte de ultima a lovit tabla și piesele s-au împrăștiat pe jos în veselia lu’ frișcă am căutat piesele alea toată noaptea dar pionul alb puțin ciobit nu era de găsit erai în avantaj și l-ai acuzat pe matache că a făcut-o special ar fi fost prima partidă pe care o pierdea în toți anii matache a zis că frișcă înghițise piesa a doua zi te-ai prezentat la ușa lui matache cu o pungă în care era nevoia cea mare de dimineața a lu’ frișcă și i-ai pus-o în mână matache mi-a zis ieri că pionul se lipise cumva de talpa pantofului eu cred că l-a găsit în nevoia aia tu de atunci nu ai mai vrut să vorbești cu el și-a schimbat două rânduri de haine nu mai joacă șah citește cărți despre conspirația universală frecventează o sectă de ciudați care venerează pe unul care zâmbește tâmp din toate pozele merg în excursii și se hlizesc la curcubee are o sonerie nouă un vizor nou despre tine vorbește ca despre un coleg din primul an de școală eu nu mai sunt cu ana deși o visez din când în când și mă enervează am citit undeva că visele reprezintă un amestec de dorințe refulate cu dorințe scoase din uz dar eu nu știu visele cu ana din care categorie fac parte ana și-a dat într-o zi în cărți și regele de spade s-a ridicat în poponeț și uimit de lumea tridimensională în care a nimerit a privit-o în ochi și i-a zis fugi fă și a fugit de câteva ori mai repede decât glonțul ana era naivă credea că multe se rezolvă prin clătire doar ca o echipă de fotbal care centrează de la portar pe vârfuri sperând să câștige a fost la câțiva preoți cu cheiță în loc de cruce i-au zis ce voia ea să audă doamne’ ferește să nu îi fi zis unul dintre ei că nu e posedată ana este cea mai frumoasă ană dintre toate anele dacă ar accepta și ea asta cristina are în continuare un prost simț artistic poze maneliste cu soare apunând cu frunze verzi sau galbene pe jos sau în copaci se dă rotundă și la figurat are aceeași pisică între sâni dacă m-ar pune freud să o asociez aș asocia-o cu o balerină de pe o noptieră oarecare știu că erai foarte special puteai să bei câtă cafea voiai și dormeai fără probleme și cu nessul la fel mâncai mult fără să te îngrași aveai idei ciudate cum că noi am fi extratereștri și că cei aleși de divinitate ar fi alții de pe o planetă foarte depărtată noaptea recamierul avea aripi în loc de arcuri mi-ai zis că ai vizitat nu știu ce dimensiune plină de culori și sunete armonice că pluteai cum nu ai plutit niciodată nu ai întâlnit oameni fericiți dar simțeai cumva că acele culori sunt oameni ca și tine savurând momentul ce mai face matilda știu că îi scriai poezii că făceai orice doar să fii în preajma ei odată când v-ați pupat prietenește pe obraz i-ai țintit buzele de atunci nu ți-au mai crăpat buzele de sete sau de căldură sau când ai avut febra aia îngrozitoare de ne speriasem toți chiar și atunci buzele erau extrem de vii mi-ai zis cândva că buzele or să rămână așa și după moarte ți-am luat niște cadouri un stilou cu un rezervor de cerneală sub presiune astfel că intră o călimară întreagă acolo deci nu o să mai ai motiv să nu mai scrii poeziile tale pentru simplu fapt că nu ai chef să tot umpli stiloul ți-am mai luat o carte științifico-fantastică știu că o căutai de multă vreme este o ediție rară am luat-o de la un anticariat era pitită pe după rafturi dar eu mereu fac așa în anticariate iau cărțile de pe raft și mă uit în spatele lor pentru că acolo este pus tot ce este mai bun am găsit și o poză alb negru foarte veche cu o fată tânără rău cu o privire ce aduce cu matilda am pus-o în carte la pagina 73 să te uiți cu atenție mă gândesc la o eventuală încarnare anterioară a ei când am plecat era soare sau eu eram soarele pentru tine sau nu știu am promis că mă întorc dar nu m-am putut ține de promisiune apoi mi-am zis că nu mai încalc promisiuni dar nici asta nu am putut să fac așa că am zis să nu mai fac promisiuni la ora la care am plecat și merge culmea noii mele iubite i-am vorbit de tine își făcea unghiile eu stăteam pe pat întins mirosea a acetonă a doua zi mi-a zis că aberasem nu știu ce despre un prieten imaginar cu care petrecusem veri toride și escaladasem muntele cel mai mare din sistemul solar aflat pe marte cu care îmi făcusem iubite din acelea blonde și frumoase din revista Bravo! cu care nimiceam indieni și luptători ninja în zone geografice amestecate cum ar fi la polul nord al deșertului sahara sau în zona arida plină de urși polari și calote de gheață mi-a zis că a notat tot pe o hârtie și că vrea să o transforme în carte pentru copii ceea ce a și făcut cartea se vinde foarte bine la motto nu a scris nimic a vrut să scrie dar nu a avut inspirație a fost ideea mea să lase pagina goală la final am scris eu o poezie pescărușilor elefanții aerului când apa va deveni cer să nu ne mai visați |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate