Vă înțeleg ! Fardați cu egoism,
N-ați mai găsit răgazul să priviți
Singurătăți ce au iscat seism
În lumea celor astfel părăsiți.
Nu, nu vă temeți ! Nu vă reproșez
Căderea mea. Și nici nu sunt nebun.
Vreau doar să știți că nu pot să stimez
Pe cei ce nu răspund la ”rămas bun !”
Vă mulțumesc ! Nu vă mai deranjați
Să mă conduceți. N-o să mai revin.
Doar mult în urmă să apreciați,
Că plec cum am venit, un chip senin.

Pornesc acum din raiurile sterpe,
Spre noua mea mireasă, Eutherpe.