poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-08-23 | |
Se duc părinții-n lumea frântă-n două
Ei spun că mor, că trebuie să moară Părinții noștri, fluturi care zboară Spre alte flori necunoscute nouă. Nu ni se plâng, ei sufera-n tăcere Dar își doresc să-i vizităm mai des, Să poată lăcrima pe-ascuns și de plăcere Alături de-o iubire fără interes. Devin tăcuți și mai ursuzi din fire Și-i prețuim mai mult când nu mai sunt Deși ne-a despărțit doar o privire Iar sub picioare-un metru de pământ. Părinții noștri-s diamante rare, Bijuterii cu suflet în priviri, Pierdute-n depărtarea lumii pe cărare Sau rătăciți prin colțuri de-amintiri. Așa sunt ei curați ca o ninsoare Care-nvelește ura pe pământ, O stea apusă-n nu știu care zare, Un nor gonit prin univers de vânt. Se duc de lângă noi în alte galaxii Și nu vom ști vreodată ce-au dorit, Dacă le-am fost atât de dragi și de târzii, Dacă neputincioși în suflet i-am rănit. Părinți frumoși, bolnavi de așteptare Să le deschidă ușa dragii lor copii Mai mor din când în când de supărare Când stelele se sting în lumea celor vii.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate