poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-08-17 | |
Era frig când ai plecat. Un frig ce te pătrundea în oase,
te înglodea în coaste și te chircea ca un făt neajutorat făcut ghem în pântecele mamei. Era târziu când au sunat să spună că nu te-au putut resuscita. Genul acela de târziu de care nu vrei să știi că există, prins de suflet ca o jartieră de picior, roșie ca sângele despre care știi că n-o să mai curgă vreodată prin vene. Venele tale nu mai primeau nici măcar perfuzii de oxigen de parcă aerul nu mai încăpea în nici o celulă vie, pe care cancerul s-o fi lăsat neatinsă nu e nimic virgin în stările astea e prea corupt și pângărit altarul în care ar fi trebuit să ardă sufletul în focul creației în loc, doar foc de lumânări și miros de tămâie și sentimentul amar de neputință de irosire, ca un sâmbure stricat care nu va da niciodată rod. Între aceste senzații, suspendate în pioneze de pereții inimii, tu, în camera în care miroase a flori de lăcrămioare, crăițe și regina-nopții Același tu, care petreci cu mine până noaptea târziu în versuri, uneori în culori și pastel cu sau fără voia ta...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate