Pierdut în certuri infantile,
La monitor ca la icoană,
De să meditezi, copile?
Când timpul fuge-n goană.

De ce să vii, de să pleci,
Fără un scop anume?
Doar mâine poate fi târziu,
Și-atunci, tu ce vei spune?

Cum poți să uiți de rugăciune,
La tainic asfințit de soare,
Când luna bezna-ți luminează
Cu razele încântătoare ?

Și sufletul spre cer se-avântă
Ca păsările după pâine,
Iar glasul cerului cuvântă,
Că vremea nu-ți mai aparține.