Pe coridor ți-aud pașii curgând spre mine
între pereți n-am loc,aș vrea să ies,
să nu ni se adune iar privirile,
să nu fiu nevoită să roșesc;
dar,vii...căldura mă sufocă
și mă privești furiș de sus în jos
când mă întorc,tu nu mai ești
parcă n-ai fost.

De ce-ai venit,de ce-ai plecat,
de câte ori nu te-am rugat
să-ti vezi de drumul tău?
Te las să pleci,te chem tot eu,
tu vii,dar pleci mereu
și vin și eu și plec și eu
și știe numai Dumnezeu
cum suferim.