poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-08-05 | |
Doar Dumnezeu i-a osandit,
sa nu poata rosti vreun cuvintel,macar stalcit prin dreptul de-a trai. Aud si-o voce de copil, strigand din carucior, incearca dar e inutil sa mearga,mult i-e dor... Curg lacrimi si dureri de-acum, parinti nefericiti, e dureros si drept va spun, va rog,nu-i ocoliti. Au suflet,inimi ca si noi, au ochi si au si vise, si au sperantele suvoi nespuse si nescrise. Odata,un chip mi-a zambit si m-a strans in priviri si cu manuta mi-a raspuns, dandu-mi fiori,trairi.. N-am vrut sa plec,nu m-a lasat, mi se strangea in suflet nu pot sa uit,ce mi-a fost dat sa lupt,in al meu cuget. Si cand surasul i-am vazut parca un dar divin primeam pentru ce n-am facut: nu pot sa imi revin. Si alti copii sunt necajiti, n-au brate in piept sa-i stranga si anii le sunt ofiliti si viata doar osanda. Ce vina au ca s-au nascut bolnavi sau singurei? ce mai ramane de facut, caci anii le sunt grei? Si colo-n colt un baietel se-ntinde catre mine si nu ma reculeg defel si nu imi este bine. Sa vad atat de mult amar, bolnavi,ai nimanui orfani,cu boli ca un calvar, ce poti sa le mai spui? Vor si ei mangaierea lor, vor si ei un parinte, vor amintiri care nu dor si sa le tina minte. Si un sarut daca le dai pe cruzii obrajori, moment sublim chiar poti sa ai, surad,si-ti dau fiori... Si ma gandesc,seara tarziu, cine povesti le spune, acela eu as vrea sa fiu un suflet,fara nume. Si dimineata cum va fi, cand mama lor nu este, sa-i poata-mbratisa,iubi, cu-o soapta si-o poveste. Numai parinte sa nu fii, sa plangi necontenit langa frumosii tai copii bolnavi,intr-un sfarsit. Nu trebuie sa neglijam fiinte-n suferinta, doar sa-i iubim,sa-i ajutam, cu mult suflet,credinta. Sunt suflete la fel ca noi, au vise,au dorinti si au sperantele suvoi, si lacrimi prea fierbinti. Stiu ca e trist ce spun acum si vreau sa ma iertati dar altfel chiar nu stiam cum sa va rog:NU-I UITATI!!!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate